Om al Unirii Principatelor de la 1859, poet, prozator și dramaturg, ministru de externe, Vasile Alecsandri, prin biografia și opera sa, a fost profund atașat de satul Mircești, localitate unde a trăit timp de 24 de ani și a ales să își doarmă somnul de veci.

Deschisă publicului în 1928, sub egida Academiei Române, casa bardului de la Mircești, Vasile Alecsandri, a devenit muzeu memorial în anul 1957, a fost reorganizată în 1987 și restaurată în anii 1991, 1992, 1998.

Inaugurat la 9 iunie 1957 în prezența a câtorva mii de cetățeni din Mircești și din satele învecinate, precum și în fața reprezentanților Academiei, ai Uniunii Scriitorilor, ai universităților din țară, Muzeul “Alecsandri” — povestește coordonatorul programelor culturale de la Muzeul Literaturii Române Iași, Iulian Pruteanu — este o nouă mărturie a dragostei și prețuirii față de marele poet, scriitor, dramaturg Vasile Alecsandri, laureat al Premiului de la Montpellier la concursul “Cântecul latinității” cu poezia “Cântecul gintei latine”.

“Conacul a găzduit numeroase personalități între care Franz Liszt — concertând la Mircești, Barbu Lăutaru — neîntrecutul rapsod, Ion Ghica, Costache Negri, Titu Maiorescu, A.D. Xenopol, Al. Hurmuzachi și mulți alții”, menționează Iulian Pruteanu.

Conacul lui Alecsandri este de fapt o casă țărănească cu toate caracteristicile arhitecturale ale acesteia, deosebindu-se doar prin numărul mai mare de încăperi. Aici a scris ciclul Pasteluri, “Dan, căpitan de plai”, “Dumbrava Roșie”, volumul “Ostașii noștri”, “Despot”, “Fântâna Blanduziei”, “Ovidiu”, “Chirița în provincie” și multe alte capodopere literare care au marcat cultura românească.

“Poetul însuși îl numea ‘bordei’, adăugând însă imediat: ‘Sărmanul bordei! Mult e drăgălaș chiar pus în comparație cu castelurile cele mai feerice. În el mă simt ca într-un calup potrivit cu talia și cu gusturile mele; în el am lucrat pe Despot, Fântâna Blanduziei, Ovidiu, Pastelurile, Legendele, Dumbrava Roșie etc. și sunt legat de zidurile lui prin numeroase suveniri scumpe inimii mele”. ‘Bordeiul’ acesta a devenit muzeu în anul 1928, împlinindu-se astfel dorința Paulinei, soția lui Alecsandri, care, prin 1914, l-a donat, împreună cu grădina, Academiei Române tocmai în acest scop”, spune Iulian Pruteanu.

Viața și opera lui Alecsandri sunt prezentate în mod cronologic și în contextul evenimentelor social-politice din Principatul Moldovei la care Alecsandri a participat direct. O altă încăpere este rezervată popularității de care se bucura Alecsandri, precum și aprecierii de care s-a bucurat în ochii unor figuri contemporane cu el. Dintre acestea au fost alese cele mai reprezentative: Eminescu, Ghica, Kogălniceanu, Negruzzi, Xenopol.

După parcurgerea acestor săli, pe vizitator îl așteaptă o surpriză plăcută: două camere amenajate așa cum erau ele în timpul vieții lui Alecsandri. Este vorba de camera de lucru și de dormitorul poetului. Impresionantă este îndeosebi camera de lucru, cu masa de scris în biblioteca personală a lui Alecsandri, din care s-au mai găsit peste 300 de volume.

Pentru reconstituirea acestor două interioare de un real folos au fost, pe lângă fotografiile mai vechi care le înfățișează, indicațiile date de Elena Catargi, nepoată de fiică a lui Alecsandri, moartă la Roman în 1968, care-și mai amintea multe lucruri despre bunicul ei. Amândouă încăperile sunt amenajate numai cu obiecte originale rămase de la poet.

“Toate aceste lucruri cuprind în ele o anumită semnificație pe care poetul le-a dat-o și care se transmite vizitatorului care părăsește muzeul cu sentimentul că l-a văzut aievea pe însuși Alecsandri”, afirmă unul dintre ctitori, muzeograful Gheorghe Bodor.

De la Mircești, poetul a purtat o bogată corespondență cu oameni de cultură români și străini, cu oameni politici și prieteni. La Mircești au poposit Ion Ghica, Pantazi Ghica, Costache Negruzzi, Iacob Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Matei Millo, Alexandru Hurmuzachi, D.A. Sturdza, Al. Papadopol-Calimah, Titu Maiorescu, Elena Cuza, Carol Davila, Costache Negri, Ion Bianu, Dimitrie Petrino, Al. Lahovari, Vasile Pogor, personalități străine precum pianistul Franz Liszt, istoricul Edgar Quinet, omul de litere și diplomatul Edouard Grenier, ministrul plenipotențiar al Franței la București, Coutouly.

În apropierea clădirii muzeului se află mausoleul poetului ridicat, prin grija Academiei Române, în anul 1928, de arhitectul Nicolae Ghica-Budești și pictat de Paul Molda în stilul vechilor ctitorii voievodale din Țara Moldovei.

AGERPRES/(A, AS — autor: Daniela Malache, foto: Adrian Cuba, editor: Ștefan Gabrea)

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2014/09/imageResize.jpeghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2014/09/imageResize-150x150.jpegRevista MuzicalaReportaje
Om al Unirii Principatelor de la 1859, poet, prozator și dramaturg, ministru de externe, Vasile Alecsandri, prin biografia și opera sa, a fost profund atașat de satul Mircești, localitate unde a trăit timp de 24 de ani și a ales să își doarmă somnul de veci. Deschisă publicului în 1928,...