Victoria-Costescu-Duca-212x300 Multe soprane erau sensibile, aveau voci frumoase, dar niciuna n-a avut memoria fenomenală a Victoriei Costesc-Duca!… 3 zile pentru însuşirea Margaretei din oratoriul Damnaţiunea lui Faust de Berlioz (sub bagheta lui George Enescu), Salomeea de Richard Strauss în 5 zile, Mireasa vândută  de Smetana în 3 zile, Regele Yssului de Lalo în 5 zile şi enumerarea ar putea continua. În plus, ca şi soţul său, baritonul Aurel Costescu-Duca, a avut şi o sănătate vocală de invidiat. Iată de ce, ambii au căpătat calificativul de salvatorii spectacolelor. 

Victoria Costescu-Duca s-a născut la 9 octombrie 1899, la Bucureşti şi s-a stins la 29 august 1985, tot la Bucureşti.  Între anii 1921-1948 a fost solistă a Operei din capitală, profesoară la Conservatorul Astra (1941-1946) şi la Conservatorul Ciprian Porumbescu (1955-1958).

Eu am cunoscut-o când avea peste 70 de ani şi i-am călcat pragul casei din strada Cortului nr. 5, adesea, nu numai atunci când soţul meu, baritonul Nicolae Constantinescu, avea nevoie să-i ceară sfatul asupra tehnicii vocale. În intimitatea căminului Doamnei Costescu mă simţeam ca acasă, iar sfaturile pe care mi le dădea erau ca ale unui adevărat părinte. Pe masa sa se găsea întotdeauna ceva bun de mâncare, iar vocalizele se armonizau perfect cu poveştile şi buna dispoziţie. Aşa mi-a povestit despre începuturile sale muzicale, ca membră a Societăţii Corale Carmen (sub conducerea lui Dumitru Georgescu Kiriac), despre studiile de canto (urmate cu profesoara Carlotta Leria), despre debutul sfânt pe scenă (în Lohengrin de Wagner, sub bagheta lui Enescu), despre cele 50 de roluri mai mari şi mai mici, făcute cu acelaşi drag, despre cei aproape 600 de elevi care au trecut prin Conservatorul sau prin casa familiei, dar şi multe amănunte despre tovarăşul său de viaţă, dispărut din viaţă în anul 1955. Aurel, rămăsese pentru ea, emblema excelenţei în: Tonio, Amonasro, Valentin, Renato, Don Carlo (din Ernani), Rigoletto, Germont, Escamillo, şi îndeosebi, Scarpia. Un bariton cald, dublat de un volum impresionant, un artist plin de umanism, cu o impecabilă dicţie şi o firească naturaleţe scenică.

 

  •  A fost unul dintre fondatorii Operei Române, un coleg iubit enorm de toţi contemporanii lui de teatru. Pentru mine, era partenerul ideal de viaţă. Păcat că n-am cântat cu el decât în Tosca, Paiaţe şi Faust (Siebel). Poate nu întâmplător, cabina baritonilor de la Operă poartă numele său.
  •  Ce mari interpreţi erau în vremea dvs.? Pe care dintre ei nu-i puteţi uita?
  • O, pe mulţi… George Folescu, George Niculescu-Basu, Edgar Istratty, Margareta Metaxa, Romulus Vrăbiescu, Nicu Apostolescu, Emil Marinescu, Maria Moreanu, Mircea Lazăr, Dinu Bădescu, Şerban Tassian (fermecător în Don Giovanni), Elena Drăgulinescu-Stinghe (o neuitată Păpuşă în Povestirile lui Hoffmann), Mihail Ştirbei, Ioana Nicola, Mihail Arnăutu, Petre Ştefănescu-Goangă, Emilia Guţianu, Vasile Rabega şi mulţi, mulţi alţii. Dintre oaspeţii din străinătate am apărut alături de Marcel Journet în Walkiria şi de marele Şaliapin în Faust şi Boris Godunov. Şaliapin era într-adevăr, zguduitor!… La moartea lui Boris nu mi-am putut stăpâni lacrimile.
  • In generaţia mea, cel mai puternic sentiment care ne lega era acela de a realiza o Operă a noastră, românească. Pentru asta am făcut sacrificii enorme, cu entuziasm şi pasiune, dar a meritat.
  • Dacă tot suntem la evocări de nume, spuneţi-mi câţiva dintre elevii claselor dv. de canto.
  •  Pe cei trei celebri baritoni ai soţului meu deja îi cunoaşte toată lumea: Nicolae Herlea, David Ohanesian,  Octav Enigărescu. Dar pe la noi au mai trecut: Maria Voloşescu, Nicolae Florei, Mugur Bogdan, Cornel Stavru, Ion Stoian, Iulia Buciuceanu, Matilda Onofrei, Emil Rotundu, Lia Panaitescu, Iulian Rădulescu,  iar mai încoace: Mircea Moisa, Dionisie Konya, Veronica Gârbu, Daniela Diaconescu, Monica Ranetescu, Camelia Şotrin, Ionel Voineag şi soţul dumitale, Nicolae Constantinescu. Succesele lor artistice mă fac fericită.
  •  Cu ce-i atrăgeaţi la dvs., care era metoda pe care o adoptaţi cu ei?
  • …tradiţia înaintaşilor, alăturată propriilor noastre cunoştinţe, căpătate de-a lungul anilor de carieră. Am conferit, de la elev la elev, deprinderea unui cânt firesc, natural. N-am folosit niciodată imperativul fă ca mine!, dar dublam de câte ori era nevoie, explicaţiile cu exemplificarea practică. Nu uitam însă să fim pentru toţi, prieteni adevăraţi, sfetnici de bine şi oameni de încredere. Pe toţi îi consideram copiii noştri. ( Interviu pentru Radio, anul 1976)

 

Victoria Costescu-Duca a rămas un exemplu de probitate profesională, de dăruire scenică şi conştiinciozitate. Era preferata dirijorilor, deoarece dispunea de o rară muzicalitate şi inteligenţă. Cu ea, nu existau probleme!…

Romeo Alexandrescu consemna în anul 1942, debutul în Desdemona al… unei cântăreţe excelent dotate, al cărei aport se statorniceşte la un nivel ce face cinste scenei româneşti de operă.

Modestia ei este în flagrantă opoziţie cu calităţile vocale, cu siguranţa scenică şi claritatea cu care cântă, învingând uşor dificilele ţesături ale partiturii eroinei titulare din Tosca. – Emanoil Ciomac, 1943.

 

În repertoriul Victoriei Costescu-Duca s-au adunat aproape 50 de eroine, unele esenţiale, altele mai mici (vezi Rose din Lakme, Flora din Traviata, Siebel din Faust, Mercedes din Carmen, Helwige din Walkiria, etc.), pentru că nu refuza nimic. Plăcerea de a sta pe scenă era cea mai mare bucurie. Profetic îi prezisese D.G. Kiriac, când ea avea numai 11 ani: fetiţo, vei ajunge o mare muzicantă!… Pe lângă: Nunta lui Figaro şi Don Giovanni de Mozart, Ernani, Trubadurul şi Otello de Verdi, Tosca, Boema şi Madama Butterfly de Puccini, Freischutz de Weber, Povestirule lui Hoffmann de Offenbach (Giulietta), Hansel şi Gretel (Hansel) de Humperdinck, Maeştrii cântăreţi de Wagner, Ariadna la Naxos de Richard Strauss, Mireasa  vândută de Smetana, Fedora de Giordano şi altele, a interpretat muzică vocal-simfonică (Damnaţiunea lui Faust, Simfonia a IX-a), cântece şi lieduri de: Brediceanu, Monţia, Dima, Kiriac, Schubert, Schumann, Brahms, Wolf, etc.

 

  • Foarte importantă pentru mine a fost şi interpretarea muzicii româneşti. In acest sens, nu pot uita seara zilei de 25 octombrie 1935, când alături de: George Niculescu-Basu, Dimitrie Gâlman, George Oprişan, Lucian Nanu şi Emilia Guţianu, sub bagheta lui Ionel Perlea şi în regia lui Vasile Enescu, am realizat premiera operei O noapte furtunoasă de Paul Constantinescu. Cu mare plăcere am apărut şi în operele: Alexandru Lăpuşneanu de Alexandru Zirra, Fata răzeşului de Eduard Caudella, Fata de la Cozia de Emil Monţia, operetele Crai Nou de Ciprian Porumbescu şi Amorul mascat de Ion Hartulary-Darclee.
  • Cu interpretările dv. aţi provocat aprecieri frumoase chiar de la autori. Astfel, Paul Constantinescu, v-a scris că aţi susţinut cu prestanţă şi o admirabilă muzicalitate rolul Veta. Vocea sa expresivă, ştiinţa sa în arta cântului, precum şi memoria sa prodigioasă, au făcut-o pe Victoria Costescu-Duca să susţină un personaj dificil, care cerea şi o perfectă stăpânire a artei teatrale. Iar Emil Monţia a spus:Am rămas încântat de vocea fină şi pătrunzătoare a sopranei Victoria Costescu-Duca, care a tălmăcit-o atât de frumos şi muzical pe Pricipesa Chira din opera mea Fata de la Cozia
  • Ştiu că şi alţii au mai spus-o înaintea mea, dar toate realizările, toate bunele aprecieri de care m-am bucurat, nu au fost posibile decât în condiţiile unei munci asidue zi de zi, ceas de ceas, şi, de care astăzi, fără falsă modestie, mă pot declara mulţumită. ( Interviu pentru Radio, anul 1976)

 

Această Doamnă deosebită a sufletului meu mi-a fost alături, ca invitată  specială, în luna mai a anului 1984, în Sala Radio, la debutul ciclului de emisiuni cu publicul Vă place opera? I-am simţit susţinerea şi-i mulţumesc şi acum, peste ani!…

 

Luminiţa Constantinescu

 

 

 

 

 

 

http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2014/11/Victoria-Costescu-Duca-212x3001.jpghttp://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2014/11/Victoria-Costescu-Duca-212x3001-150x136.jpggiaRecenziiVictoria Costescu Duca
 Multe soprane erau sensibile, aveau voci frumoase, dar niciuna n-a avut memoria fenomenală a Victoriei Costesc-Duca!... 3 zile pentru însuşirea Margaretei din oratoriul Damnaţiunea lui Faust de Berlioz (sub bagheta lui George Enescu), Salomeea de Richard Strauss în 5 zile, Mireasa vândută  de Smetana în 3 zile, Regele Yssului...